Într-un tur al bisericilor fortificate, Axente Sever este un bun punct de pornire. Asta pentru că muzeul de aici îți administrează o doză concentrată de cultură generală despre bisericile fortificate și originile sașilor. Datorită lui Antoine van Rijen, olandezul îndrăgostit de sat, cel care a amenajat și Muzeul Cetate, din Axente Sever pleci cu o esențială privire de ansamblu, unică în peisajul bisericilor fortificate de la noi.

 

Deși mai puțin cunoscută, deci mai puțin vizitată, biserica fortificată din Axente Sever, (Frauendorf, Asszonyfalva) este unul dintre cele mai bine întreținute și mai frumoase monumente din arhipelagul cetăților din Transilvania. Datorită lui Antoine van Rijen, cetățeanul olandez care s-a ocupat de realizarea proiectului de restaurare a bisericii fortificate, aici se vorbește despre un aspect controversat și mai puțin cunoscut al istoriei săsești: orginile sașilor și patrimoniul comun al Transilvaniei și Flandrei (Belgiei), Olandei, Luxemburgului, câteva dintre spațiile originare ale sașilor, cei care în primele documente erau numiți și “Flandrenses”.

Știați, de exemplu, că în săsește sunt cuvinte care și astăzi se mai folosesc în Flandra, Olanda sau Luxemburg?

image_1

ăăă, e ceva în neregulă cu poza asta?

ăăă, e ceva în neregulă cu poza asta?

 

image_5

 

Biserica fortificată din Axente Sever

O curte îngrijită acoperită cu flori, o biserică impunătoare din turnul căreia poți admira împrejurimile, camere de oaspeți confortabile amenajate în fostele cămări ale cetății medievale, unul dintre cele mai interactive și mai bine documentate muzee etnografice de la noi și doamna Pelger, încântată mereu de oaspeți – fiecare în parte este un motiv suficient ca să te bucuri că ai făcut popas la Axente Sever. Unde mai pui că biserica se află la drumul mare, între Sibiu și Mediaș, fiind ușor accesibilă oricui. În plus, sunt cel puțin două lucruri inedite despre sași, pe care numai la Axente Sever le vei afla.

 

Satul a fost atestat documentar în 1305, ca proprietate a familiei Apafy, iar în 1516 dobândește statutul de sat liber în scaunul Șeica. Mai demult Frâua, Frauendorf, se presupune că numele german ar fi provenit de la hramul Sfânta Fecioară, al vechii biserici pe locul căreia s-a construit cetatea de acum. În 1933, satul a primit numele revoluționarului pașoptist Axente Sever (1821-1906), născut aici.

Biserica de tip sală, în stil gotic și purtând hramul Tuturor Sfinților, a fost construită în 1322, peste o veche capelă romanică. Masivitatea turnului clopotniță între cor și hală conduce la concluzia că este partea cea mai veche a bisericii. O structură asemănătoare a ansamblului poate fi întâlnită la Agârbiciu și la Țapu.

La sfârșitul secolului al XV-lea, biserica este modificată pentru o mai bună apărare: au fost înălțate nava și absida și s-a ridicat zidul împrejumuitor cu drum de strajă, hambare și turn de poartă. De-a lungul zidului care înconjoară biserica se înșiră mai multe încăperi, unde populația se putea adăposti în caz de asediu. Cămările de provizii au fost transformate recent în camere de oaspeți.

În turn există trei clopote, cel mai vechi datând din 1699. Orga barocă datează din 1777. Din aceeași perioadă este și altarul baroc realizat de pictorul medieșean Stephan Valepagi. Aceluiași stil al barocului țărănesc îi aparțin balcoanele și parapetul amvonului, decorate cu figuri de sfinți, îngeri durdulii cântând la instrumente muzicale și ornamente florale.

Restaurarea bisericii din Axente Sever a fost posibilă prin efortul de finanțare și promovare susținut de Antoine van Rijen, care a cooptat în proiect fonduri din partea unor organizații din Germania, Elveția, Olanda și Marea Britanie.

De unde acest interes al cetățenului olandez pentru biserica din Axente Sever?

În interviuri, Antoine van Rijen, căsătorit cu o româncă din Craiova, spune că a vizitat prima dată Transilvania în 2001. Atunci a aflat despre comunitatea sașilor, cea cu rădăcini în Germania, Belgia, Olanda, Austria și Luxemburg, și a fost fascinat de legătura dintre locul său natal și Transilvania, prin sași. Astfel, și-a propus să promoveze pe cât poate o comunitate care aici era tot mai puțin prezentă, iar cetatea de la Axente Sever, pe atunci într-o stare avansată de degradare, a fost pentru cetățeanul olandez „dragoste la prima vedere”.

image_2.jpgb

image_4.jpga

"Eu sunt pâinea vieții Cine vine la mine nu va flămânzi și cine crede în mine nu va mai fi niciodată însetat."

“Eu sunt pâinea vieții
Cine vine la mine
nu va flămânzi
și cine crede în mine
nu va mai fi niciodată însetat.”

 

 

Blumenfest, sărbătoarea specifică sașilor din Frauendorf

Sașii din Frauendorf au o sărbătoare de primăvară specifică lor, ce numai aici se celebra, și care a devenit prin urmare un puternic semn distinctiv în comnitatea săsească. Este vorba despre Blumenfest/Sărbătoarea florilor, obicei despre care am povestit pe larg într-un alt articol.

Nu se știe exact când a început celebrarea primăverii prin aceast ritual la Axente Sever. Însă de când s-a pomenit sărbătoarea, ținută în sezonul de carnaval (Fasching), la lăsarea Postului Paștelui, avea două funcții: să salute venirea primăverii și să facă publice relațiile dintre tinerii din localitate.

Odinioară, sărbătoarea florilor ținea ca în povești, trei zile și trei nopți, iar pregătirile începeau de zor încă din luna ianuarie. Atunci, tinerii sași își alegeau în secret perechile. Imediat apoi, la casele fetelor toată lumea începea să lucreze cu migală niște buchetele voluminoase, multicolore, din aproximativ 300-400 de flori de mătase, pânză sau hârtie, pe care alesul fiecăreia urma să-l poarte pe cap, în ziua de Blumenfest. Urma un întreg ritual, cu petrecere și dans.

Citește și Blumenfest, sărbătoarea florilor și a iubirii

Declinul tradiției a început odată cu războaiele mondiale, apoi, de la începutul comunismului, sărbătoarea nu a mai fost ținută frecvent până în anii ’70. Au urmat câțiva ani în care s-a mai organizat sporadic, până în 1984.

Probabil singura ocazie când buchetele de flori de Blumenfest mai pot fi admirate pe viu, purtate de sașii din Frauendorf, este parada anuală a portului tradițional săsesc de la Dinkelsbuehl. În rest, ele sunt expuse în muzeul etnografic din incinta cetății, alături de multe fotografii vechi, evocând tinerețea și culorile Blumenfest-ului de odinioară.

Dialoguri peste timp și spații: pălăriile cu buchete de Blumenfest, expuse în Muzeul Cetate din Axente Sever

Dialoguri peste timp și spații: pălăriile cu buchete de Blumenfest, expuse în Muzeul Cetate din Axente Sever

Sașii din Axente Sever, purtând buchetele specifice de Blumenfest, la Întâlnirea anuală de la Dinkelsbuehl

Sașii din Axente Sever, purtând buchetele specifice de Blumenfest, la Întâlnirea anuală de la Dinkelsbuehl

r1

 

Muzeul Cetate: lecția unui olandez despre originile flamande ale sașilor

Din câte știu, din câte biserici fortificate am vizitat, Muzeul Cetate de la Axente Sever este singurul care explică documentat, în ilustrații și paralele culturale, originea flamandă a sașilor din Transilvania. Este vorba de asemănări la nivelul portului tradițional, lingvistic (cuvinte sau expresii), nume de coloniști provenind de exemplu din Brabant și Limburg, astăzi în Olanda și Belgia.

Teritoriul de origine și colonizarea sașilor a făcut subiectul multor lucrări de referință (v. Thomas Nägler, Gustav Gündisch, Konrad Gündisch), dar rămâne un subiect controversat și mai puțin cunoscut publicului larg, de unde multe confuzii. În general, mai ales datorită limbii, sașii sunt asociați aproape exclusiv cu Germania, însă primii coloniști au fost franci, valoni și flamanzi care au provenit din Flandra, Valonia, Luxemburg, Westfalia (teritoriile situate în bazinele râurilor Rin și Mosela), coloniști din Saxonia, iar în partea de nord a Ardealului s-au stabilit coloniști din Bavaria. Și astăzi, o parte a dialectului vorbit de sași (dialectul nu este uniform, există diferențe între regiuni) este asemănător cu cel vorbit de exemplu în zona Luxemburgului.

 

Nume de coloniști valoni cunoscuți

De pe panourile informative din muzeu aflăm că unii istorici se referă la cavalerul valon Anselm von Braz și la fii săi (din ducatul Brabant) ca fiind primii coloniști care s-au stabilit în 1103 în regiunile maghiare. Ei și-au părăsit castelul din Logne, Ardenns (Belgia) și s-au stabilit în Transilvania, fiind probabil întemeietorii așezării Broos/Orăștie.

Despre Hezelo von Merkstein din zona Aachen se crede că și-a vândut pământurile și a plecat împreună cu familia, servitorii și argații săi în 1148 spre Transilvania, întemeind satul Hetzeldorf/Ațel. Și exemplele continuă cu alți valoni menționați în documentele vremii.

A nu se înțelege că toți coloniștii inițiali (sașii) au fost valoni, teritoriul lor de proveniență a fost vast. Dar datorită lui Antoine van Rijen, avem aici o pagină inedită din istoria sașilor, prezentată într-o formă cât se poate de atrăgătoare. Spre deosebire de alte muzee locale, pe lângă obiectele și informațiile legate de viața oamenilor din sat, la Axente Sever poți afla multe informații generale despre bisericile fortificate de la noi și din Europa, despre construcția, arhitectura și evoluția lor, despre așezările săsești și contextul istoric larg în care acestea au apărut. Muzeul reunește și colecții donate și documentate de locuitori ai satului, de exemplu de Ioan Gabor, autorul unei monografii a localității. Vizitarea cetății o lecție de istorie medievală aplicată, dar și de minimă cultură generală.

Muzeul Cetate din Axente Sever a fost amenajat chiar de către Antoine van Rijen și deschis în 2009. În anul 2010, Antoine van Rijen, Maarten Ruiters şi Tudor Şeulean au publicat volumul “Moştenirea săsească din Transilvania”, un adevărat omagiu adus frumuseţii şi importanţei patrimoniului bisericilor fortificate din Transilvania.

Eu sunt interesată de subiect mai ales pentru că am în familie un belgian get-beget, vorbitor și de flamandă, care încă de la prima sa vizită în România, în vremea comunismului, a descoperit absolut fascinat legătura dintre Flandra natală și Transilvania locuită de sași. Patrimoniul comun celor două spații este un subiect încă puțin studiat, despre care nici în Belgia nu se știe foarte mult, deci meritul Muzeului Cetate din Axente Sever este cu atât mai mare.

 

image_1.jpgf

image_2.jpgc

În loc de slănină, e agățată în turn… primăvara. Când sunteți mai zgribuliți, urcați de vă serviți! :)

image_1.jpggimage_5.jpgb

image_4.jpgb